Să cânte lăutarii... :P

Azi e ziua mea! Am împlinit o lună iar mami m-a dus la doctor să mă consulte. Am 4.100 gr. şi 54,5 cm - (m-am născut cu 3160 gr. şi 50 cm). Tanti doctora e mulţumita de evoluţia mea şi s-a lăudat lu' buni că e mândră de părinţii mei că nu mă infofolesc şi nu mă cocoloşesc. Cu atâtea veşti bune... îmi permit să vă invit la un pahar de lăptic, în cinstea mea! :P (Voi beţi lapte Zuzu de la supermarket că eu beau lapte de la mami mea - Fulga)! Hai noroc!

De vânzare

Am început să colecţionez "Interiorul Corpului Uman" şi am ajuns la nr. 11, dar am cam pierdut şirul - cred că acum sunt pe la nr. 14, aşa că m-am hotărât să le vând.

Aşadar... oferta mea ar fi:

- 11 nr. ale revistei

- dosar

- separatoare de capitole

- harta corpului uman

Toate au costat undeva la 77 de lei dar le dau cu 70 de lei. Pentru restul de numere se poate face comandă la nr. de tel. (021) 4010888. Eu o să încerc să cumpăr şi din urmă numerele pierdute şi numerele viitoare şi le voi vinde în momentul când apare un client la preţul stabilit atunci, în funcţie de câte numere am achiziţionat. Deci oferta rămâne valabilă!

P.S. Se vând împreună toate, nu doar anumite nr. de revistă, doar separatoare sau doar dosar!

"Gâlmă" de 3 săptămâni

Gândăcel de 2 săptămâni

Ştiu că vă aşteptaţi şi la alte noutăţi şi posturi din partea mea - altele înafară de cele ce privesc noua minune din viaţa noastră - dar deocamdată nimic nu contează mai mult decât micuţul nostru gândăcel. Toate se învârt în jurul lui, mai ales eu :D Deocamdată... noi doi la 2 săptămâni fără câteva ore

Up-date 1 ;)

- am renunţat la laptele praf la 2 zile după ce am ieşit din spital

- ne-a căzut buricuţul la 8 zile

- am ieşit oficial la soare, prima dată, duminică 7 iunie, la 9 zile de viaţă

- mami a făcut primul duş "întreg" după 7 zile de la operaţie

- mami şi-a scos aţele de la operaţie după 7 respectiv 9 zile (că o durea al doilea nod şi n-a suportat)

- am gătat primul pachet de Pampers 1 - 44 buc, în 5 zile iar de atunci ne-am trecut pe Pampers 2 că alea mici mă strângeau la picioruşe... şi le umpleam mai repede :D

- după 10 zile, mami se plânge de dureri de sâni astfel că m-a sistat o zi de la sursă şi pap cu biberonul ... tot lapte de mami

- la 12 zile de la naştere vine preotul Dincă să ne citească rugăciuni şi să ne dea dezlegare să ieşim... în lume la plimbare

Povestea noastră

Deşi ar fi putut începe într-o zi de 1 iunie, povestea noastră începe într-o zi banală de 29 mai... banală până în acea zi. Zilele lunii cu însemnătate pentru noi deobicei sunt: 2 (data nunţii), 24 (data la care ne-am cunoscut), 25 (ziua mea de naştere) şi 27 (ziua lui Ovi de naştere). N-a fost să fie niciuna din cele mai de sus astfel că eu îmi doream o dată specială, 1 iunie – uşor de ţinut minte. Până la urmă pentru a nu pune viaţa micuţului în pericol, medicul a decis ca bebe să vină pe lume în 29 mai.
M-am internat joi 28 mai la Clinica Eva din Braşov, cu zâmbetul pe buze şi fără frică de nimic. M-a “luat în primire” o infirmieră care mi-a dat una bucată de cămaşă de noapte…albastră că aşa am vrut şi… valea în cameră. O cameră mare cu 3 paturi, televizor, aer condiţionat, vedere frumoasă pe Tâmpa, baie în cameră... room service (era necesar doar să suni la 9 şi in 2 minute cineva era la tine în salon) all-inclusive într-un cuvânt. Partea nasoală a fost că de atunci începea să îmi fie frică de necunoscut. N-a durat mai mult de 2 ore şi a venit prima asistentă şi prima injecţie – testul de xilină, măsurarea tensiunii şi TNS-ul. Vizita medicului anestezist, d-na Maier (o femeie de milioane – dar pe care n-ai vrea să o ai de nevastă la cât bate din gură), n-a durat mai mult de 5 minute în care mi s-a explicat să fiu calmă, să cer diazepam să dorm liniştită o ultimă noapte, soţul să “dispară” în jur de ora 21 iar cu alte detalii va reveni a doua zi. Am primit o masă copioasă (la Eva mâncarea e în regim de catering şi fiecare primeşte mâncarea în funcţie de cât timp a trecut de la naştere) nesărată dar bună. Apoi... mi-a venit o colegă de cameră, din Craiova, care era sub supraveghere, vroia să nască normal. Atunci m-au apucat grijile pentru ea, că peste noapte trebuie să fiu atentă să nu i se întâmple ei ceva. Noaptea pentru mine a trecut greu, cu pauze de somn pentru că din toate saloanele se auzeau plânsete de bebei, afară ploua cu găleata iar colega de cameră... mă enerva cât de adânc putea dormi, îi suna telefonul în draci şi ea nu auzea nimic (am convenit amândouă să lăsăm telefoanele deschise dar mai pe silent, oricum se auzeau). Trezirea mea a fost în jur de ora 5, prima asistentă a venit la 6.30 pentru a-mi lua sânge (am uitat să specific că nu-mi plac acele, urăsc injecţiile). Am făcut un duş, am primit micul dejun: un ceai pentru că nu aveam voie decât lichide până la 10 (operaţia era programată la 16) iar după 10 nimic. Colega de cameră a pierdut dopul gelatinos... dar nu s-a întâmplat nimic astfel că au trimis-o acasă. Pe mine m-au mutat într-un alt salon la Terapie Intensivă – cameră cu 2 paturi şi condiţiile de mai sus - unde Ovi a fost îmbrăcat frumos, în haine de “doctor” pentru a putea asista la naştere, am primit o colegă nouă care avea programată cezariana la 15, deci cu o oră înaintea mea, atunci m-am bucurat că e ea prima. Pe la 12-13 a venit o altă asistentă să ne pună branule, o chestie pe care iar o urăsc dar o prefer pentru că scuteşte câteva înţepături. La ora 14.30 au luat-o pe Adriana din salon şi atunci chiar m-au apucat dambaliile de frică. Soţul ei ne-a anunţat pe la 15.30 că operaţia e gata... deci urmam. Aşteptam totuşi să vină să mă “ridice” pentru faimoasa clismă, dar fiindcă nu mâncasem nimic în dimineaţa aceea, am scăpat (de fapt eu aveam voie să mănânc doar că s-au cam încurcat oalele de dimineaţă cu comanda şi m-au ratat... ehh, tot spre binele meu). Apoi aşteptam să o aducă în cameră pe Adriana să îmi povestească dar n-am mai apucat să schimbăm două vorbe că m-au dus la pregătit. Sala de operaţii nu era gata astfel că mi-au montat o perfuzie şi m-au pus să aştept, sprijinită de stativul cu perfuzia am mai aşteptat vreo 10 minute. Am intrat în sala de operaţii, mică – comparativ cu ce am văzut în poze – şi s-a apucat asistenta să mă lege la diferite aparate. De când mi-au montat perfuzia eram cu lacrimile în gând, nu ştiam.. să mă fac de ruşine că mi-e frică sau nu. Am zis să rabd că toate trecem peste asta! A venit şi anestezista şi mi-a explicat cum trebuie să stau, să nu mă mişc, ce trebuie să simt... din câte am simţit eu, au fost vreo 2-3 înţepături în coloană, am simţit cum se duce serul şi mă furnica piciorul stâng. În 2-3 minute n-am mai simţit nimic, m-au ajutat să mă întind pe masă şi pace. Senzaţie ciudată să vrei să mişti şi să îţi dai seama că nu poţi. Deci... pentru mine partea grea trecuse... şi pe bune că branula m-a durut mult mai tare. A venit şi medicul tare zâmbăreţ, deşi era după 2 gărzi la maternitate, a mai asistat un medic şi vreo 2-3 asistente, plus neonatologul şi asistenta de la nou-născuţi. Pe la 16.40 s-au apucat de treabă şi de poveşti... nu ştiam ce să fac să râd de ce povesteau ei sau să plâng de ce mi se întâmplă mie. Am rămas calmă. O parte importantă a fost când a trebuit să îl scoată pe bebe şi cum era cu capul jos, jos... s-a chinuit un pic, şi pe mine m-a lăsat fără aer de câteva ori dar... a fost foarte bine. La ora 17 i-am auzit primul scâncet şi atunci am putut plânge în voie. La nici 5 minute deja Ovi era cu bebe lângă mine şi de atunci n-a mai contat nimic altceva. Medicii şi-au încheiat treaba cu bine, s-au felicitat reciproc şi ne-au felicitat şi pe noi, atât pentru bebel cât şi pentru numele ce l-au ales. Dinu ca Dinu dar Iancu... au zis că de vreo 5 ani n-a mai auzit numele acesta la un bebel, că e foarte frumos şi o să îl mai recomande şi altora... i-am rugat ca anul acesta să nu-l recomande, de la anu’ încolo. Totul s-a terminat, la 17.30 am fost “transbordată” în patul meu şi dusă în salon unde… eu aşteptam ceva de mâncare, nu simţeam dacă îmi e foame dar ştiam că o să mă dezmorţesc şi o să simt foame şi am zis să previn. Am primit apă în schimb şi la ora 18 un pachet de stiksuri – vorba Cristinei... parcă mâncam prima dată în viaţă stiksuri aşa de repede le-am terminat. Dureri n-am avut iar după o oră deja îmi mişcam picioarele – colega de salon nu, deşi trecuseră vreo 3 de la operaţia ei. Am zis că e un semn bun că o să mă pot mişca mai repede. Proaspătul tăticel a plecat în jur de ora 21 să mănânce şi el ceva pe ziua respectivă, nu înainte de a-l aduce în vizită pe bebe la mămica lui. Am putut cere supliment de stiksuri, ceea ce am şi făcut pentru a avea rezervă pentru noapte. Reuşisem să înştiinţez aproape toată lumea de naşterea lui bebe iar telefonul nu se mai oprea din sunat. Legată la aparate şi cu perfuzii în mână tot am mai primit o injecţie de calmare... în partea dorsală, dar tare fericită am fost că încă eram anesteziată şi n-am simţit nimic. Pot spune că noaptea trecut foarte uşor comparativ cu următoarea.
Dimineaţa am primit micul dejun constând în 2 felii de şuncă, 2 de caşcaval, unt, gem şi chiflă şi ceai apoi au venit asistentele să ne decupleze de la aparate şi să ne ajute să ne ridicăm din pat. Cele mai groaznice momente aici au fost. Urmele de la sondă dureau, în dreapta nu mă puteam sprijini că aveam branula şi mi se umflase mâna, operaţia mă ardea... unde mai pui că după ce mă ridicam în picioare ameţeam şi vedeam totul în ceaţă. M-au forţat de vreo 3 ori până s-au gândit să îmi ia tensiunea... 9 cu 6, ceea ce înseamnă că revenisem la tensiunea dinainte de sarcină adică mică – pe parcursul sarcinii am avut constant 12 cu 6. Mi-au administrat “cofeină” să-mi ridice tensiunea, m-au lăsat să mănânc şi au revenit pe capul meu… A fost foarte bine că au insistat iar după duş.. parcă înviasem. Am făcut nici un sfert din cele 10 ture de coridor ce ne-au fost recomandate şi înapoi la somnic. Ziua a trecut cu bine, de noapte îmi era mai frică pentru că am rămas singură şi mi-era greu să mă ridic din pat… aaaaa, partea amuzantă din această zi… ne-au dat Dulcolax să luăm seara şi Diazepam să dormim bine noaptea, hihihihi, combinaţia perfectă. Am refuzat Diazepamul ştiindu-mă foarte activă la Dulcolax, pe ceas noaptea am făcut 12 minute până la baie, să mă ridic fără ajutor a fost un chin. Asta până la 5 şi jumătate când… o asistentă tare drăguţă de la nou-născuţi a venit şi ne-a “parcat” copiii plângând. Să ne obişnuim cu ei… o să-i lase toată ziua cu noi. Atunci în nici 2 minute am fost în picioare, să-l schimb şi să-l adorm pe Dinu. A trecut cu chiu cu vai şi prima zi cu bebe, dar după ce am asistat la băiţă am căzut de acord cu Adriana să lăsăm bebeii la asistente peste noapte pentru că eram rupte de oboseală. A doua zi a venit rândul să ne externăm şi până la 11 eram îmbrăcaţi şi cu bebe pe acte. La ora 12 am plecat spre casă şi foarte greu a fost pentru mine drumul, operaţia durea la fiecare groapă şi hop dar am ajuns cu bine. Deja avem o săptămână de când suntem acasa şi în curând încep vizitele oficiale, asta după ce ne-am obişnuit şi cu atmosfera din casă, cu băiţa, cu aerul de afară, cu bunicii, mătuşica Delia şi “ţio” Marius.
Acestea fiind spuse… revenim cu up-date-uri de câte ori va fi nevoie şi.. avem timp!

Aici poze din Clinica Eva, dinainte, în timpul şi după naştere.

http://picasaweb.google.com/cristiana.ramba/NastereaLuiBebeDinu?feat=directlink#

Nu sunt idle

Aşadar, nu sunt idle niciodată pe messenger şi nici nu voi fi prea curând. O spun acum să nu credeţi că stau toata ziua la pc şi nu vreau să răspund celor care îmi scriu. Tocmai de aceea am hotărât să dezactivez idle-lul pentru a nu mă mai suspecta cineva că uite dom'le e la calculator da nu vrea să scrie :D

Asta asa... „just for the record!“

Curaj găină, că te tai!

După cum s-a aflat, sau poate că eraţi curioşi să aflaţi... naştem! Curând! Vineri, 22 mai, am fost la controlul la care trebuia stabilită data cezarienei. S-a stabilit: 2 iunie – evident în funcţie de gărzile medicului care în ultima perioadă a fost mai mult în concediu şi acum e mai mult de gardă în maternitate ceea ce însemna că nu poate fi prezent decât 3 zile pe săptămână la Clinica Eva. După 5 minute de la stabilirea datei, la ecograf s-a văzut că bebică nu mai prea are lichid, astfel că... luni, 25 mai, urmează să ne vedem din nou la ecograf – unul mai performant – să vedem într-adevăr cum stă treaba. Şi dacă într-adevăr nu mai e lichid, avansăm (înainte :P) data naşterii, cel mai probabil 29 mai, oricât de mult mi-aş fi dorit sa fie 1 iunie.

După un drum de Braşov, vineri, şi un weekend de belea în care am conversat mai mult cu perna şi patul decât cu soţul a venit şi ziua de luni – în care mi-am simţit toate oasele de la coaste la genunchi deplasându-se – şi evident a urmat încă un drum de Braşov. Cum nu mă ştiam prea norocoasă de fel, mi-am pregătit cu minuţiozitate bagajul de maternitate, nu de Clinica, pe considerentul că: dacă mă ţine la spital că e de gardă medicul... şi oricum nu îl car în braţe, are el loc în maşină.

Luni, 25 mai, ora 13.30 – minunatul control indică faptul că s-a deschis colul, probabil d-aia merg eu ca o babă de 70 de ani şi nu ştiu de ce parte a corpului să mă mai ţin, iar performantul ecograf indică faptul că într-adevăt bebe nu mai are lichid... prea mult. (Nu se cunosc cauzele şi în niciun caz nu se datorează faptului că nu am băut multe lichide în sarcină). Tot ecograful ne indică faptul că bebică e un pui de mâţ de vreo 3100 grame, dar asta nu e o problemă, gura mare sigur o să o aibă cât să trezească vecinii.

Concluzia? Joi după amiaza, 28 mai, internare la Clinica Eva şi vineri după-amiaza, 29 mai, cezariana la aceeaşi clinică (cezariana programată la 38 de săptămâni şi 6 zile).

Obosită după un alt drum de la Braşov şi probabil obosită şi psihic am încercat să dorm puţin să recuperez orele nedormite de câteva nopţi, dar ceasul mi-e dat peste cap astfel că am aţipit pentru vreo oră două... şi acum stau şi mă gândesc ce-ar mai fi de făcut până joi.

Bagajul de maternitate nu-l desfac decât joi când o să îl compun pe cel de Clinică din el, hainele sunt călcate, dulapul lui bebe nu a venit încă deşi ne era promis în 15 mai, se pare că abia joi-vineri va veni... Urmează să-mi plătesc dările cum o fac deobicei la sfârşit de lună, să mai dau o raită pe la cumpărături de haine de bebe, că deşi toată lumea sare cu gura să nu mai cumpăr că o să primesc, m-am deşteptat că de fapt... nimeni nu vine cu plocon în primele 2-3 săptămâni, în condiţiile în care singurele haine ale lui bebe sunt 2 body-uri, 2 căciuliţe şi 2 perechi de pantaloni şi... mai am de suportat, sper cu stoicism, încă o repriză de epilat.

Sunt bine, rău n-are ce să fie, simt emoţiile în jurul meu dar eu încă nu ştiu ce simt sau să simt. Ce-a fost mult a trecut, ce e greu va trece. Vă vom ţine la curent cu ultimele detalii!

Poftă de...

şi nu dau vina pe faptul că sunt însărcinată dar parcă toată iarna m-am gândit la siropul copilăriei... sirop de coacăze negre cu sifon (mă rog, apă minerală în prezent). Gândindu-mă că nemaiavând coacăze în curte de ceva ani buni, nu am de unde să fac rost de siropul cu pricina. Astfel că l-am înlocuit cu siropul de căpşuni sau fructe de pădure din comerţ.... bun, n-am nimic de comentat, dar parcă lipsea ceva. Asta până astăzi când am adus vorba şi am pomenit siropul de coacăze în curte... şi... ghiciţi cu ce m-am ales!! Un litru de sirop, producţie 2007. Nici că se putea mai bine... acum savurez şi nu mă mai opresc. E ca atunci, mai demult!!

Şi că tot veni vorba de amintiri din copilărie şi pofte, zilele astea apelăm şi la petalele trandafirilor care deja se scutură - parcă prea devreme au înflorit anul acesta - şi la florile de soc şi ne umplem borcanele cu suculeţe proaspete şi sănătoase! :D

În caz că v-am făcut poftă de ceva... ştiţi unde ne găsiţi ;)! dar până la sucul de trandafiri şi cel de soc, să ne rugăm de 2 zile călduroase şi să mai aşteptăm o jumătate de zi să stea la rece.

Generalităţi despre copii

Ce porţi:
la primul copil: începi să porţi haine pentru gravide de la prima confirmare a sarcinii
la al doilea copil: porţi haine normale până când nu te mai încap deloc
al treilea copil: hainele de gravidă sunt hainele tale de zi cu zi ...

Te pregateşti de naştere:
la primul copil: esti conştiincioasă cu exerciţiile de respiraţie
la al doilea copil: nu te mai chinui, ştii deja că nu folosesc la nimic
la al treielea copil: ceri o epidurala din luna a opta...

Haine:
la primul copil: speli hăinuţele bebeluşului separate pe culori, le aşezi frumos în dulăpior, împachetate perfect
la al doilea copil: te asiguri că sunt curate şi le speli doar pe cele evident murdare
la al treilea copil: băieţii poartă roz parcă, nu ? ...

Griji:
la primul copil: sari în sus la orice încruntătură a bebeluşului
la al doilea copil: ridici copilul doar dacă ţipetele lui riscă să-ţi trezească primul născut
la al treilea copil: înveţi copilul mai mare cum să întoarcă jucăria muzicală a bebeluşului...

Suzeta:
la primul copil: când cade pe jos, o pui deoparte şi o speli şi-o fierbi cu prima ocazie
la al doilea copil: a căzut, o speli cu puţin suc din biberon
la al treilea copil: o ridici, o ştergi de tricou şi i-o dai înapoi...

Schimbatul scutecelor:
la primul copil: i-l schimbi o dată pe oră, chit că-i nevoie sau nu
la al doilea copil: i-l schimbi o dată la două sau trei ore, dacă e nevoie
la al treilea copil: încerci să-l schimbi înainte să înceapă ceilalţi să se plângă de miros...

Activităţi:
la primul copil: duci bebelul la gimnastica pentru bebeluşi, la înot, la citit poveşti
la al doilea copil: duci bebeluşul la gimnastică
la al treilea copil: duci copilul la supermarket şi la uscătorie ...

Ieşitul pe afară
la primul copil: prima dată când laşi copilul cu bona, suni de cinci ori acasă
la al doilea copil: chiar înainte să ieşi pe uşă, îţi aduci aminte să laşi un număr de telefon unde poţi fi găsită
la al treilea copil: laşi instrucţiuni să te sune doar dacă vede sânge....

Acasă:
la primul copil: îţi petreci aproape toata ziua uitându-te lung la bebeluş
la al doilea copil: te asiguri din când în când că bebeluşul e ok, nu pocneşte, nu se răneşte
la al treielea copil: toată ziua încerci doar să te ascunzi de el...

Inghiţitul monedelor:
la primul copil: dacă bebeluşul înghite o monedă, alergi la spital şi-i faci o radiografie
la al doilea copil: când al doilea copil înghite o monedă, supraveghezi atent ca ea să iasă cumva ...
la al treilea copil: când al treilea copil înghite o monedă, ai grijă să i-o scazi din alocaţie !